Un artist

Calatorind de o parte si de cealalta a luminii, pastrand in mine lacrimile si zambetele celor care m-au lasat sa-i privesc in ochi, strangand fiecare val de caldura, de racoare ce a trecut prin mine, incepe sa ma apese. Ma doare, ma arde, ma taie! Nu-l voi lasa sa ma omoare iniante sa stiu ce e! Durerea vine din piept. Am sa-l tai! Il despic, iar ce gasesc inautru, ce ma chinuia, o piatra mica ce luceste. Un mic cristal. In mainile mele, realizez ce e. Un cristal prin care imi vad pasii pe care am calcat. Nimeni in afara de mine nu il poate citi asa intreg cum e. Gandul ca secretul acestui cristal va muri odata cu mine ma infioara. Il ciobesc cu atentie, cu atata atentie incat cioburile se desprind din cristal fara ca acesta sa piarda ceva. Aceste cioburi pot fi cititite, dar le inchid, cu grija, in cutiute mici cu gravuri imbietoare care au incuietori diferite, iar cheile se afla in fiecare din voi. Indiferent daca cutiuta o vei deschide cu ochiul, cu urechea, cu mintea, in ea este un ciob din cristalul care imi cresta pieptul.