Autosuficiența

Nu avem nevoie de eroi. Nu avem nevoie de martiri. Nu avem nevoie nici măcar de reprezentanţi în faţa eternităţii. Protestele noastre, ancorate nătâng într-un mal nisipos, nu au nevoie de nimeni pentru a-şi declama inutilitatea. I-am ucis cu mândrie şi simţ civic pe toţi cei care au avut îndrăzneala să se ridice pe piscurile, atât de blamate, ale dării de seamă. Forfoteala aceasta a haosului mocirlos în care ne bălăcim ne este suficientă. Nu vrem mai mult. Nu avem nevoie de mai mult. Ignoranţi, sceptici şi plini de un pragmatism idiot, de ocnaş, suntem de ajuns nouă înşine. Asasinăm, fără vreun strop de ezitare, tot ce înseamnă, în reprezentarea noastră, altceva decât noi. Îi lovim cu pietre sau le înfingem adânc pumnale ascuţite atunci când se află pe treptele cutezanţei. Preamărim de veacuri doar idoli sculptaţi în piatră şi puşlamale mirosind a tămâie. Ne şade atât de bine în haina ignoranţei blânde! Cât de estetice sunt scârba şi pizma! Nu avem nevoie de eroi: în opinia noastră Caesar s-a sinucis!