?

Sunt un egoist.Vreau sa stapanesc timpul.Am nevoie de explicatii.In mine este o dorinta suprema de a cunoaste, de a stapani.Exista Dumnezeu?Ce s-a intamplat la inceputul universului?Cum va arata viitorul?Ma pacalesc pe mine insumi pentru ca nu voi afla niciodata raspunsurile care au framantat omenirea de secole.Existenta mea va fi cuprinsa de tot mai multe intrebari, pana in acel moment al vietii cand nu va mai conta nimic, nici intrebare nici raspuns.Dar sa presupunem ca as sti toate ce au fost si vor fi, nu se va transforma viata mea intr-un calvar?Pe seama cui o sa mai traiesc?Ce mai am de aflat?Ce as mai iubi?Nimic nu ar mai avea sens...
Viata mea se insira ca rotile unei masini.Farurile pe faza lunga pot cuprinde doar o distanta scurta.As vrea sa cunost tot drumul, sa stiu denivelarile si gropile adanci.Vreau mai mult.Vreau sa am o reactie bine gandita, nu ca acum.In prezent atitudinele sunt luate doar cu o parte al ansamblului complex care ma defineste, ori cu sufletul ori cu mintea.In acest fel problemele in viitor se adancesc, intru intr-o prapastie temporala in care timpul nu mai are sens pentru mine.Sa ma multumesc cu atat?Doar sa stiu unde vreau sa ajung?Dar viata este alcatuita de o intretaiere de drumuri si destine.Pot devia mult de la scop.Dar ce sa fac?E o prostie sa ma gandesc la asta...
Cu totii purtam o povara mare.Povara de a nu-i cunoaste pe cei pierduti in negura istoriei.Cei de care nu s-a scris nimic, dar care au contribuit esential la descoperiri, razboaie etc. si au fost baza pe care s-au ridicat aceia care sunt apreciati de mintea noastra ca fiind oameni importanti.Dar cate nu s-au pierdut, cate au fost date uitarii sau cate evenimente nu au fost controlate si modificate spre un scop marsav de a induce in eroare masa populatiei...Nu suport sa stiu ca cei care au facut completa lumea in care traim acum au murit fara a fi amintiti.Cred ca este cel mai mare chin.Este singurul lucru care mai ramane viu dupa moarte si acela se pierde...Nu vreau sa patesc si eu asa, dar ce pot face?Nu am nicio putere, stiu asta, dar trebuie sa lupt in continuare...Sa nu fiu indiferent!Dar pentru ce, pentru cine?Pentru unii care nici nu ma inteleg?Sunt obosit, iar creierul meu are nevoie de odihna. Nu vreau sa ma odihnesc pentru ca-mi face rau, pierd lupta si ajung un nimeni uitat de istoria severa.Surescitarea ma tine in viata , dar pentru cat timp?