duminică, 15 noiembrie 2009
Temă pentru acasă...
Dumnezeule, cât de multă nevoie ai de mine! Câtă dependenţă există în relaţia dintre noi doi! Ce te-ai face dacă eu nu aş fi? Cine ar mai sta în genunchi în faţa ta implorând şi mulţumind? Cine ţi-ar mai închina imnuri fierbinţi? Cine ţi-ar mai fi recunoscător în fiecare seară? Cine te-ar mai iubi? Cine s-ar mai teme de tine? Cine ar mai vorbi cu tine, deşi fiecare atom al raţiunii spune că nu exişti? Ai înnebuni fără mine, dumnezeule! Ai muri de plictiseală dacă nu aş fi eu! S-ar prăbuşi întreaga ta slavă, din tot înaltul ei, de inutilitatea născută din inexistenţa mea. Pe cine ai mai pedepsi, dumnezeule, dacă nu aş fi eu? Cui ţi-ai arăta puterea, bunătatea şi înţelepciunea? În faţa cui ai mai exersa minunile tale? Dacă eu nu aş exista, nici tu, dumnezeule, nici tu nu ai exista! Depinzi de mine pentru a fi nemuritor. Eu te-am creat prin naşterea mea şi dacă eu aş muri, ai muri şi tu!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Este o dependenta, dar nu bilaterala in totalitate.
RăspundețiȘtergereExista ca produs al inteligentei umane pentru a rezolva doua mari probleme existentiale: de a da un scop in viata omului care nu si l-ar gasi intr-o existenta care s-ar termina cu trecerea in vid si un motiv de frica aceluias tip de indivizi. Le da un concept de bine-rau si o scapare de la moarte prin viata vesnica celor ce au nevoie. Fara conceptia de Dumnezeu, umanitatea s-ar autodistruge. Omul L-a creat pentru a fi creatorul omului. Cum a spus iluministul francez: "daca Dumnezeu nu ar exista, ar trebui inventat". Dumnezeu este Dumnezeu doar pentru ca este.
Datorită naturii omului, ce dăinuiește în iluzii, înconjurat de mistere, veșnic încercând să înțeleagă noțiunea de infinit, acesta se întreabă dacă există ceva dincolo de materie. Cert este ca nu vom putea demonstra niciodată că Dumnezeu nu există. Putem aduce argumente, putem să presupunem ca e doar e invenție, dar demonstrarea inexistenței este utopică. Spunând că exista Dumnezeu , afirmăm că purtăm în noi veșnicia.
RăspundețiȘtergerenoi suntem Dumnezeu
RăspundețiȘtergereOau asta da constatare sumbră:,,Dumnezeule, cât de multă nevoie ai de mine!" sau ,,Ai muri de plictiseală dacă nu aş fi eu!" sau, permiteţi-mi să mai reproduc nişte întrebări pentru că pe atât de interesante sunt, pe atât pot dezvălui frământările unui om în căutare de răspunsuri...bineînţeles asta dacă a fost o sinceritate izvorâtă din nevoie de a cunoaşte, de a şti ,,Cine te-ar mai iubi?", ,,Cui ţi-ai arăta puterea, bunătatea şi înţelepciunea?"
RăspundețiȘtergereDacă tot am pus în discuţie conceptul de dumnezeu, din contră, nu cred că s-ar plictisi niciodată fără noi.Şi asta pt că, aşa cum ştiu, le are alături pe celelalte 2 fiinţe care întocmesc binecunoscuta Trinitate.Dacă toţi sunt unul şi unul e toţi..nu?...doar aşa ştiţi si voi, înseamnă că strălucirea unuia se reflectă în celălat şi practic e acceaşi la toţi 3...Dacă Dumnezeu s-ar uita, spre ex, spre Fiul, asemenea unei oglinzi,s-ar vedea pe sine înşuşi,şi-ar vedea splendoarea şi... nu stiu de ce... da' am impresia că ar fi tare fericit de ceea ce priveşte astfel încât plictis nu prea ar găsi în univers.Cui şi-ar arăta puterea şi bunătatea şi toate celelalte?...normal că celorlalţi 2.Toţi se proslăvesc unul pe altul.Nu e nevoie de oameni deloc.Comunitatea lor nu acceptă pe nimeni.Au destulă desăvârşire şi plinătate îndeajuns de multă pt ca să nu-şi mai bată capul cu nişte fiinţe imperfecte care să le aducă imnuri fierbinţi. Şi totuşi intrebarea finală rămîne: ,,Atunci,de ce ne-a mai creat pe noi dacă are tot ce-i trebuie sus acolo?"(am folosit singularul pt ca initialul l-am abordat cu un singur dumnezeu, nu toţi 3).Această întrebare rămâne nerezolvată pentru mine pentru că implicit vine în chestiune şi scopul pentru care existăm şi iar şi iar ne afundăm în aceaşi pb veche de mii de ani.Nu de alta da' mă doare capul.
În legătură cu comentariul acela ,,Noi suntem Dumnezeu" e ori pripit(şi e o pripeală infatuată poate naivă) ori prea generalizat.Stăpânul propriului tău corp, spirit,Eu...poate că da...cine ştie?Dar să fii Dumnezeu presupune să guvernezi ceva..eu ştiu? poate un univers:), nişte legi fizice prestabilite pe acolo şi altele.Eu de când mă ştiu nu ,,prea" am văzut pe nimeni(bineînţeles dintre pământeni) să fluture vreo baghetă şi să controleze principiile antropice după care se mişcă totul, să schimbe forţa centrifugă a mişcărilor planetare astfel încât, dacă nu ar contrabalansa cu precizie forţele gravitaţionale, nu ar mai rămîne nimic pe orbită în jurul soarelui.N-am văzut încă pe nimeni să extindă ceva în jurul universului pt că dacă l-ar fi extins cu o rază de o milionime ori mai mică, universul s-ar prăbuşi înainte să se formeze vreo stea şi dacă l-ar fi extins mai repede, nu se mai forma nicio galaxie.Sau n-am văzut pe nimeni să producă vreo variţie în viteza luminii pt că ar modifica alte constanţe(pe care, din păcate nu mi le mai amintesc) şi n-ar mai exista condiţii de supravieţuire.Sau să controleze nivelurile vaporilor de apă in atmosferă decât sunt acum, astfel încât să nu existe ,,din greşeală" un efect de seră necontrolat şi să provoace temperaturi prea mari pt a permite viaţa umană.În fine aşa-zisa ,,zi" dacă ar dura mai mult de 24 de ore, diferenţele de temp ar prea mari între zi şi noapte sau dacă ar fi mai scurte vitezele vânturilor atmosferice ar fi prea mari.Doamneeee...până şi cutremurele de pământ sunt necesare pt a susţine viaţa aşa cum o cunoaştem pt că, dacă activitatea seismică ar fi prea puţină, nutrienţii de pe fundul oceanelor şi râurilor curgătoare nu ar mai fi reciclaţi pe continente prin mişcările tectonice.Dar sunt sigur că deja le ştiaţi toate astea.Şi încă o dată zic..n-am văzut pe nimeni atât de precis şi inteligent.Păcat...sa fii Dumnezeu presupune multe lucruri.Dar fie ce-o fi!Putem să afirmăm şi asta ,,Suntem Dumnezeu!"Sună aiurea, ştiu.
RăspundețiȘtergereInainte de a trece la "Deus sive homo", poate ar trebui sa stabiliti despre ce vorbiti, din o postare si 5 comentarii reies 6 subiecte diferite (eu tot cred ca e din cauza "lirismului" postului)
RăspundețiȘtergereDraga anonim, din textul scris de tine cred ca pot trage concluzia ca esti crestin. Sesizez destul de multe contradictii in cele spuse de tine in raport cu ideile sustinute chiar de aceasta religie. Ea afirma existenta celor 3 ipostaze ale divinitatii, dar este totodata o religie monoteista si am o problema in a-mi imagina conceptul de Dumnezeu care sta in aceasta religie ca o unitatea a binelui, a dreptatii, a frumusetii si a iubirii absolute gasindu-si satisfactia in a-si etala maretia in fata propriei sale fiinte (termenul de fiinta e destul de prost pus aici deorece conceputul de Dumnezeu este un simbol al unei credinte, dar sper ca s-a inteles ideea). Se vede cat de mult pot deriva oamenii de la esenta unui lucru care la temelia lui poate fi ceva chiar bun si frumos si sal pateze. Dar sunt curios, de ce te-ai referit direct la Dumnezeul crestinilor? Sunt, intr-un numar considerabil, si alte grupuri de oameni care preslavesc alte simboluri. Ce putere ai tu crestinule sa negi regatul lui Odin sau atotputernicia lui Cronos sau ce putere are budistul sa-L nege pe Dumnezeul tau? Vad in textul asta putin mai mult decat problema individului care a scris in legatura cu starea de plictis a lui Dumnezeu in eventualitatea inexistentei omului. Daca Dumnezeu ca si cencept este creat de omul care a avut nevoie de El pentru a-i fi creator, mantuitor sau chiar aliat in lupta si cel care-i va rasplati sacrificiul onorabil? Daca un Dumnezeu contemporan este produsul unei manipulari inteligente menita sa indrepte lumea? Daca e un simplu ideal ridicat doar ca omenirea sa tinda la El? Este totusi un concept esential in existenta umanitatii la momentul de fata, oamenii nefiind inca pregatiti pentru atata putere, au nevoie de un creator. Dar de aici si sa ajungem la ideea ca Dumnezeu nu s-ar plictisi fara oameni pentru ca ar juca prinsa cu Sfantul Duh, cam ciudat.
RăspundețiȘtergereCred că s-a făcut o concluzie pripită ,,sesizez că eşti creştin".Imi pare rău să dezamăgesc anumite aşteptări şi eu sunt dezamăgit de mine însumi dar, să afirm că sunt creştin e cam impropriu spus.Cel puţin un creştin cunoaşte rolul existenţei sale, scopul pentru care s-a născut, ce ar trebui să facă etc etc şi ce e mai surprinzător e că, adresându-mă la mulţi din această categorie a ,,creştinilor", toţi au acelaşi răspuns. Din câte ţin minte, am scris în comentariul meu de mai sus că in aceste chestiuni, privind scopul şi altele, nu găsit răspunsul încă.M-am născut într-o familie ca oricare alta cu anumite valori creştine impuse pe care le-am respectat fără o logică anume întrucât atunci când ,,eram copil gândeam ca un copil" şi am fost probabil învăţat mai mult ca alţii cu o viziune biblică asupra lumii.Adevărul este că am lăsat deoparte toate aceste lucruri care mă îngreuiau şi m-am întors spre cercetare în ştiinţă atât cât am avut posibilitatea.Toate lucrurile citite şi analizate nu m-au dus decât la existenţa unei anumite realităţi: faptul că există o forţă inteligentă sau ceva anume (numiţi-l cum vreţi) care o combate pe cea a naturii.De ce am folosit termenul de Dumnezeu e pentru că am urmat ruta trasată de d-ul DMC.Nu are rost pentru mine faptul că acest Dumnezeu se cheamă Budha, Allah, Cronos ci îmi foloseşte doar faptul că există şi nu cred că îl mai pot folosi ca şi concept ci mai degrabă ca o realitate.Mi-a plăcut faptul că ai sesizat la început că am folosit expresia ,,conceptul de dumnezeu" iar pe urmă am folosit termenul de ,,fiinţă".Lucrul acesta l-am făcut cu un scop anume pe care întrucât şi eu l-am descoperit pe parucursul unei reflectări oarecum mai indelungate asupra a ceea ce a scris DMC.Se vede clar că e vorba de un dialog exclusiv între dumnelui şi o fiinţă învinuită nicidecum un simbol, un nimic adică.(aici nu permit decât contrazicerea autorului însuşi pentru că într-adevăr numai el ştie de ce a scris aşa în momentul respectiv şi ar fi frumos să ne spună şi motivul pentru care n-a exclamat: ,,Budha, câtă nevoie ai tu de mine!":)) De ce am spus şi de trinitate de unde ai tras concluzia că sunt creştin e faptul că asemenea celorlalte nume pe care mi le-ai înşiruit:Odin, Cronos, Budha cu existenţa lor milenară tot aşa trinitatea nu poate fi combătută de un individ...ce putere ai tu,unchiule Pecos,(of, Tom şi Jerry se pare că n-a corupt numai lumea copilaşilor) să negi puterea acestei trinităţi.Asta este una din miile de explicaţii pentru care Dumnezeu nu s-ar plictisi fără noi.Ironic, pentru că mai înainte aveam o perspectiva monistă acuma apare şi trinitatea...ei bine e ceva întortocheat dar totuşi ceva recunoscut tot la fe de bine ca ceilalţi.Dacă e afirmat că sunt una şi aceeaşi persoană toţi trei e ceva care e peste limitele ştiinţei studiate de mine, aşa că pot crea ce vreau, folosindu-mi imaginaţia, după ce am descoperit forţa guvernatoare(ar fi pueril să mai zic că suntem singuri în univers) cum ar fi găsirea numitor denumiri, atribuirea unor anumite valori...salvator, mântuitor,aliat, etc.Totuşi nu m-aş putea împăca cu o suită de divinităţi...pentru mine e unul singur.Deci care e numele lui?
RăspundețiȘtergereApropo, chestia asta cu plictisul si inutilitatea existenţei lui Dumnezeu fără noi, oamenii, oare n-am mai văzut-o undeva?Îmi pare atât de cunoscută.Cred că la Cioran am întâlnit-o dar într-o formă mai diferită, care privea sfinţii, nu toţi oamenii, care l-ar satisface pe Dumnezeu şi cu al căror sânge El s-ar îndestula.Deşi destul de ciudată ideea, totuşi nu pot contesta frumuseţea unui limbaj liric care atinge aproape desăvârşirea.
RăspundețiȘtergereŞi încă o chestie:îmi pare rău de unele locuri unde am greşit din punct de vedere grmatical sau unde am mancat cateva litere...e tarziu pentru mine si sunt extrem de obosit.
RăspundețiȘtergereUnchiule Pecos, la ce te referi cand spui ca oamenii nu sunt pregatiti pentru atata putere? Mi se pare curioasa si interpretarea ta. Crezi ca se va renunta vreodata la conceptia de creator? Asta presupune sa se renunte la religie complet, nu?
RăspundețiȘtergereInca o chestie, daca vorbesti despre Dumnezeu la modul de "concept", atunci toata treaba cu plictisul cam pica. Ma refer la faptul ca ar trebui sa crezi in existenta lui ca sa te exprimi asa. Daca ramai la discutii pe concepte, si privesti un pic metaforic textul, atunci e simplu, fara un observator (adica omul), conceptul dispare. Cum e si vorba aia cu "Daca intr-o padure cade un copac si nu e nimeni sa vada sau sa auda, a mai cazut copacul?"
Da, daca te gandesti la Dumnezeu ca la un concept e irelevanta chestia cu plictisul luata ad literam. Docmai de aceea m-am sesizat la spusele celui care afirma ca nu s-ar plictisi. Cum ai spus si tu, textul e bogat in lirism si chiar vad in el ideea cum ca omul are nevoie de un creator, de aici religia si implicit inutilitatea ei in eventuala inexistentei omului.
RăspundețiȘtergereOamenii, ca masa, nu sunt pregatiti sa creada ca sunt proprii lor stapani. Umanitatea are nevoie de limite clar impuse, limite care ar putea fi respectate fara a fi impuse, poate intr-o civilizatie utopica. Religia impune clar aceste reguli cu amenintarea singurului lucru de care omul nu poate fi sigur, existenta vietii de apoi.
Interesant, unchiule. Nu sunt complet de acord cu cauza, dar asta e alta discutie.
RăspundețiȘtergereRevenind la cea actuala. Anonime, pari sa fi luat textul ad literam. Mai intai o mica sesizare. Nu e nevoie de o replica de o pagina la un comentariu de 3 cuvinte. Mai ales ca te-ai legat de cu totul altceva, dupa parerea mea. Pe langa asta, ai insiruit atatea ca nici nu stiu cu care sa incep. Daca te gandesti efectiv la o divinitate, intr-adevar, pare greu sa crezi ca s-ar plictisi in absenta noastra, mai ales ca ea guverneaza lumea, deci si existenta noastra. Ce mi s-a parut interesanta a fost replica ta cu "o forţă inteligentă...care o combate pe cea a naturii". Mi-ar placea sa explici.