Privind cele 2 pahare de dinaintea ochilor, unul plin, altul baut cu 10 minute in urma:
"Lumea asta e bazata pe principiul contrastelor. Pot spune ca paharul asta este gol doar in timp ce exista paharul plin ca sa le pot compara, altfel ar fi doar un pahar. Exista bine pentru ca este in antiteza cu raul, exista intuneric pentru ca exista lumina, exista curaj pentru ca exista lasitate. Exista viata pentru ca exista moarte?
Fara conceptia de moarte, omul ar mai putea trai? O piatra nu moare, nu traieste, exista. Omul nemuritor ar putea trai sau doar ar exista? Se poate zice ca nu traim ca sa murim, ci murim ca sa traim?
Nu mor, stiu ca voi trai vesnic. Nu am emotie, nu savurez pentru ca stiu ca mereu exista si un maine. Iubesc. Chiar iubesc daca stiu ca voi fi si maine aici sa iubesc? Mai este iubire? Urasc. Chiar urasc daca stiu ca e fara rost, ca voi fi si maine sa pot uri? Traiesc azi daca stiu ca voi trai mereu? Daca nu pot trai azi, nu voi trai niciodata."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Citind articolul tau, m'am gandit la serial acela dragut care il dadea cand eram printr'a4a: Highlander, cu Paul Adrian in locul lui Duncan McLeod ( in ultimul generic canta Queen daca imi aduc bine aminte). Respectivul personaj era nemuritor ( in sensul ca putea trai vesnic decat daca un alt "nemuritor" ii taia capul) si a reusit sa traiasca din Evul Mediu pana in zilele noastresi chiar mai departe ( asa zice serialul). Ei bine, omul asta intotdeauna era fericit pentru ca astia ca orice s'ar intampla, nu este comparabil cu moarte. Omul care traieste o eternitate consider ca pretuieste cel mai bine viata. El vede viata si moartea in ceilalti, vede binele si raul si isi da seama ce trebuie sa faca ca sa se bucure de timpul care il petrece pe pamant, nu doar sa "existe" fara vreun motiv anume pe pamant.( cum ai sugerat tu).Parerea mea.
RăspundețiȘtergereCu stima,
Death:D
"pentru ca stia ca...., acel eveniment nu e comparabil cu moartea" in caz ca nu s-a inteles.
RăspundețiȘtergere