Evanghelie apocrifă posibilă

“(…) La primul cântat al cocoşului, Petru, însoţit de o mână de apostoli, au început să scormonească oraşul în căutarea lui Iuda, trădătorul şi vânzătorul. L-au găsit în braţele unei târfe. Luându-l deoparte, cu vorbe mieroase au reuşit să-l convingă să-i urmeze, pentru a-şi repara greşeala şi pentru a schimba cursul istoriei nescrise, contrazicându-şi Învăţătorul, pentru binele lui, care îşi prorocise moartea şi Învierea. Iar Iuda i-a urmat. Drumul până la marginea cetăţii a durat puţin şi a fost presărat cu vorbe înţelepte şi promisiuni de iertare – dacă există căinţă. Iuda înţelese din cuvintele prietenilor săi, ucenici ai Mântuitorului, că, dacă îşi va recunoaşte păcatul şi va cerşi iertare, va fi iertat. Ba, mai mult, va primi un loc la masa lui Hristos, pe lumea cealaltă. Iar aici, în lumea asta, va fi cel dintâi care va primi har pentru a propovădui cuvintele Învăţătorului lumii întregi. Fericit de şansa nemuririi, oferite nesperat, şi de posibilitatea de a-şi răscumpăra greşeala Iuda a mulţumit cerului şi prietenilor săi care nu l-au judecat. Când au ajuns la locul stabilit însă, apostolii au tăbărât asupra lui, punându-i o frânghie, pregătită din timp, la gât. L-au spânzurat, batjocorindu-l şi blestemându-l. De teama pedepsei, ca totul să pară o sinucidere, s-au căutat prin buzunare, strângând suma târgului făcut de Iscariotean. Au pus banii într-o punguţă soioasă din piele pe care au aşezat-o grijuliu sub trupul care încă horcăia. Şi au plecat înjurând o asemenea cheltuială. Bietul Iuda îşi aruncase arginţii pe vin şi pe curve…”