Puterea sentimentului

Animalul este treaz.Este inauntrul nostru, adanc infiripat si va ramane pana la ultima suflare. Ne este alaturi orice ar fi, daca dorim sau nu, il acceptam sau incercam sa-l stopam. El face parte din teritoriul de neatins al sufletului. Sentimentul, un simplu cuvant cu multe intelesuri. Nimic nu-i poate da o definitie , dar universul l-a creat si numai el il poate anihila. O arma indreptata spre noi sau spre exterior. Un atelier al creatiei sau al distrugerii. Tot ce atinge este insufletit sau adus la tacere. Un proces mai durabil si mai complex decat omul insusi. A captat puterea pe care natura in evolutia ei a strans-o. Aceasta putere a fost modificata prin intermediul unor procese care implica atitudinea omului fata de realitate. Sentimentul este un sac fara fund. Ca un aparat ajuns in varful piramidei, ce nu poate fi perfectionat, care masoara undele atat din interior cat si din exterior care apoi sunt transfigurate si redirectionate printr-o masina care nu are niciun scop, nicio legatura cu intelegerea omului. Ce ne-am face fara ea? Cine ar mai da o tinta vietii si ce ne-ar mai departaja de lumea robotica bazata pe legi stricte? Nu ea ne impinge de la spate din existenta pe care creierul nostru n-o poate pricepe? Este simplu si totusi complicat. Fara o interdependenta intre suflet si gandire fiinta noastra nu poate exista. Doua jumatati simetrice, dar care se contrazic aproape intotdeauna, una incercand sa o stapaneasca pe cealalta, un razboi fara sfarsit in care este pus la bataie omul. Un premiu ridicol. Au fost puse in acelasi loc forte opuse care pot conduce spre un echilibru feeric cu diferite sensuri si nivele. Nimeni nu gandeste si nici nu simte la fel ca celalalt, dar minunea unei idei insufletite de sentimente se poate manifesta la toti conducand spre o viata in care intelesul adevarat al universului n-i se deschide. Dar calea intunecata este si mai accesibila: sa nu actionam pe baza unor sentimente daunatoare. Atunci noi vom fi cuprinsi de o ceata din ce in ce mai densa care va strabate prin orice punem mana. Este o joaca cu focul in care inteligenta nu are nimic de spus. Cu totii am inceput prin a tine in mana un diamant privit cu ochi de orb. Vom ajunge sa traim doar cum vom vrea. Frumusetea este ca fericirea adevarata este aleasa in interiorul sufletului, neatins de influentele exterioare. Suntem ca un pictor care are ideea in cap, un creion si o foaie alba.
Cred ca toti avem la inceput o conceptie despre cum am vrea sa traim viata , oricat de bruta si neslefuita ar fi. Acest scop ia forma in majoritatea cazurilor cu timpul, dupa ce ne formam personalitatea si acumulam anumite experiente. Aceasta reflectie rezulta din dorinta de a fi fericiti, de a trai cat mai bine. Nu cred ca cineva si-ar dori contratriu, cel putin in primele etape ale existentei. Dar de putine ori ideea este dusa pana la capat in forma ei initiala pentru ca pe parcursul drumului liniar pe care am vrea sa-l urmam se interpun anumite variabile care conduc spre cu totul alt rezultat. Cred ca atunci cand spui ca esti implinit ai indeplinit o mare parte din ceea ce inseamna existenta pe acest pamant si cartea vietii este aproape de sfarsit. Important este sa nu schimbi semnificatia simpla a fericirii si sa o transformi intr-o iluzie care sa se interpuna cu cealalta extrema a sentimentelor. Cei care inteleg acest lucru si-l aplica corect ajung la ideal care are aceeasi semnificatie la baza pentru fiecare dintre ei indiferent de mijloacele folosite, bineinteles care apartin unor norme morale.
De multe ori ma intreb cum ar fi fost daca m-as fi nascut intr-un trib din Africa, Amazon sau din alta parte. Nu ar fi fost mai benefica o viata linistita (departe de gandurile dezastruase care ne macina in fiecare clipa) care sa faca importanta fiecare clipa, in care toti sunt uniti si au un rol care ajuta la consolidarea unui grup unitar, fara nicio conexiune cu lumea moderna? In aceasta picatura din ocean este mai presus binele tribului decat cel al individului, spre deosebire de ura si egoismul in care ne sufocam cu totii in aceasta dorinta de evolutie rapida din lumea de azi.