“Saracule omulet cu aspiratii inalte. Stau aici sus si te privesc cu compasiune, ba chiar cu mila. Vad cum te chinui sa descoperi de ce te-am trimis acolo, cum te-am trimis acolo. Ba acuma chiar vad ca vrei sa ajungi la Mine si sa Ma dai jos de pe tronul Meu imens de unde stapanesc totul. Ma amuzi. Te chinui degeaba. Chiar nu vezi? Cu cat te chinui mai mult cu atat esti mai nefericit. Eu te-am trimis acolo sa ai grija de gradina Mea, sa te bucuri cand iti cade un mar in cap, sa te gandesti cum sa te adapostesti cand se aduna norii si tu ce faci? Vrei sa stii cum de a ajuns sa fie marul acolo? De ce a cazut spre pamant? De ce cade apa din cer? Asta-I problema ta? In loc sa respiri aer curat si sa te bucuri ca iti inunda plamanii tu te gandesti din ce e format acel aer si unde anume ajunge in plamani, de ce ajunge acolo si unde se duce mai departe? Saracutule, ma distrezi. Tot acolo vei sta…acelasi aer il vei respira, chiar daca stii de ce….acelasi soare se va ridica deasupra capului tau chiar dac stii de ce….aceeasi apa va cadea din cer chiar daca stii de ce. De ce vrei sa stii? Nu ai fi fost mai fericit daca nu stiai? Si nu te opresti aici….mergi cat mai departe. Stau si ma gandesc cum vei rezista daca vei gasi “cheia de argint”? Cum vei indura dezintegrarea materiala de dincolo de poarta ei? Iti vei dezlantui povara asta pe suflet….nu iti era mai bine ca un gradinar prost ce te-am facut Eu? Eh, nu pot decat sa Ma amuz.”
Sa inteleg ca asta gandeai cand eram acolo jos. Trebuia sa Te gandesti ca mai devreme sau mai tarziu tot ma voi infatisa la usa si-Ti voi cere socoteala.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
sa inteleg ca tu esti de partea lu doamne doamne si ca sustii ideea cum ca omul pe pamntu asta tre sa traiasca si atat.nu esti departe de ideile mele,doar ca eu accept stiinta...tu ii faci prosti paia care se intreaba "cu ce scop?".foarte rau,pt ca daca sustii ca esti fruct din pomul vietii lui dumnezeu,ar trebui sa fii constient ca dumnezeu nea facut oameni,iar om sa fii inseamna a rationa,iar a rationa e ceea ce ne face diferiti fata de celelalte vietuitoare de pe langa noi.asadar revino in postura de om si multumestei lui dumnezeu ca tia oferit ratiune,ca sa te poti tu intreba din ce e facut aerul si ce face cand ajunge in plamani.e gresit sa crezi ca doamen doamne ne condamna pt ca suntem curiosi,curiozitatea face parte din procesele de constiinta,procesele de rationare.
RăspundețiȘtergeredeci, pot sa spun ca n-ai inteles nimic din ce am vrut sa spun....citeste din nou, cu atentie ultimul paragraf al textului (unde se termina ghilimelele).....aprofundeaza putin, ideea e undeva chiar pe dos
RăspundețiȘtergereok ignora mintea mea limitata si lumineazama
RăspundețiȘtergerede ce sa-ti rapesc placerea de a gandi si de a-ti crea o parere?...in mod normal nu as fi contestat nicio parere, dar am simtit nevoia s-o fac pentru ca afirmai exact opusul a ceea ce vrea sa spuna textul
RăspundețiȘtergereInteresant text. Sunt curios, domnule Pecos, daca totusi nu cumva o sa apara si o continuare. Mai corect ar fi sa spun ca sper ca va fi una, pentru ca textul are o dimensiune poetica, daca ma intelegi. Cum s-a mai intamplat pe acest blog, asta duce la interpretari chiar neprevazute. Chiar danila se revolta la un moment dat cum de cineva nu i-a inteles mesajul atat de clar exprimat. Totusi, asta ar fi doar o observatie, cine stie daca va pare relevanta. In orice caz, as vrea sa te intreb, ce origine are textul? Pare mai degraba rezultatul unei trairi decat al unei meditatii filosofice, dar nu in sensul ca ar fi lipsit de procese cognitive (caz in care cineva ar interpreta ideea ca filosofia si trairea nu au nimic in comun). Personal chiar as vrea sa vad alte detalii, cred ca ar fi constructive, mai ales ca nu multi pot relationa cu (ceea ce imi pare) o revolta impotriva lui dumnezeu
RăspundețiȘtergereAr putea exista si o continuare. Ca raspuns la intrebare, textul isi gaseste originea intr-o conceptie destul de concreta, o credinta chiar destul de pragmatica si o aprofundare a unor observatii. Transpunerea acestei idei intr-o maniera mai poetica e doar o preferinta personala. Imi place ca un text sa lase loc de interpretari cat mai variate. Recunosc ca invelisul metaforic in care e acoperita ideea poate duce putin in eroare, dar nu e vorba despre o revolta impotriva dumnezeului despre care ne vorbeste biblia.
RăspundețiȘtergereA, pai nici nu am presupus ca e dumnezeul biblic. Imaginea pe care o confera textul e cu totul alta decat cea din biblie, si pe langa asta, observ ca pentru oameni, conceptul de Dumnezeu e diferit de cel traditional, chiar si pentru credinciosi, ceea ce duce la discutii poate inutile despre religie. Dar oricum, legat de invelis, ideea mea era ca mi se pare foarte probabil ca mesajul sa nu fie inteles prea usor pentru ca s-ar putea ca nu multi sa faca asocierile sau conexiunile care le-ai facut tu. Prin urmare, pentru o expansiune a laturii filosofice, sugerez din nou eventuale continuari (la fel, doar o preferinta personala)
RăspundețiȘtergereceea ce faceti voi e mimarea unei inteligente la care doar aspirati!
RăspundețiȘtergereSunt constient de faptul ca e foarte probabil sa nu fie interpretat asa cu l-am gandit eu, dar poate prin interpretari paralele vom construi impreuna o idee....personal, draga eqeeqs, tu ce ai inteles?
RăspundețiȘtergereCat pentru tine, domnule anonim, daca posezi o inteligenta iesita din comun, te rog lumineaza-ne si pe noi muritorii care aspiram doar la ceva atat de nobil, pentru ca, in fond, aspiratia e primul pas pentru atingerea unui obiectiv care, consider eu, ca binevoitorii care scriu aici nu-l considera ca fiind cel de a mima, ci de a purta discutii constructive pe teme destul de delicate. Asa ca nu as putea fi decat incantat daca m-ai lasa uimit de geniul tau
Eu am privit textul ca pe o alegorie, exprimarea unui om ce realizeaza ca aparente limite impuse asupra fiintei la creatie pot fi depasite.
RăspundețiȘtergereSi eu te-as indemna sa mai apari, macar ca sa-mi spui daca mimez bine, mereu m-am gandit ce fain ar fi sa fiu mim. Dar daca ai aduce si niste argumente, nu m-as supara.
ok man.sa presupunem ca eu descopar cum sa culeg mere in timp ce toti ceilalti asteapta sa cada.cine mai e omulet atunci ?
RăspundețiȘtergereEchivalentul culesului de mere ar fi, cred eu, bucuria ca-ti cade un mar in cap, dupa cum zice textul. Practic, nu ai cum sa fii in situatia de a descoperi asa ceva, pentru ca toti o fac deja (spun asta dintr-o perspectiva a textului). O analogie cu realitatea ar fi ca o mare majoritate de oameni foloseste calculatorul sau televizorul, dar foarte putini stiu cum functioneaza cu adevarat si stiu cum sa construiasca un aparat similar, dar cu toate astea acea majoritate se multumeste cu a culege roadele fara a intelege pe deplin masinaria.
RăspundețiȘtergereDa, cam asta-i: un mic omagiu adus stiintei care a reusit pana in momentul de fata sa explice unele fenomene care erau puse pe seama zeilor si care cred ca va face lumina si in legautra cu tainele care in momentul de fata sunt puse pe seama divinitatii. Am spus ca ar exista o continuare....urmatoarea problema care ar trebui discutata e: ce ar fi daca totusi se va cunoaste asta....daca se vor cunoaste secretele absolute? ar reusi omul sa stapaneasca atata cunoastere sau ar ajunge sa se autodistruga?
RăspundețiȘtergerede asta tehnologia inseamna un proces intins pe-o oarece perioada de timp...gandeste te ce ar fi fost daca am fi dat tancuri dacilor(desi aveau tehnologie mult mai avansata decat cea a zilelor noastre,ma rog)sau ce-ar fi fost daca ar fi cazut din cer F18-ul in timpul primului razboi mondial...cred eu ca tiam raspuns,nu exista putere mai mare de autodistrugere decat cea din momentul actual,si nu vbesc de poluare ca nu e decat o chestie pt mass-media...vbim de procesele constiintei omului din perioada de dupa 1900...cat despre fenomenele lasate in seama stiintei,fenomene ce zici ca voi fi demonstrate...f putin probabil...pt ca divinitatii nu-i sunt lasate decat chestiile ce nu exista ca materie...vbim de chestiile alea precum,bunatatea,blandetea etc etc...ah,daca e sa vorbim de initiere...de facere...cred ca deja exita ipoteze ce tind spre a fi demonstrabile
RăspundețiȘtergereNu cred ca omul va dobandi vreodata secretele absolute ale universului. Cu toate astea, ipotetic vorbind, daca ar reusi, cred ca nivelul la care ar fi umanitatea, la acel moment, ar fi unul in care s-a renuntat la agresiune sau razboi. Poate ca omul ar fi capabil sa se autodistruga inainte de a dobandi foarte multe secrete, desi nici aici nu sunt convins.
RăspundețiȘtergereCred ca este in natura omului de a face rau.Facem destule lucruri grave cu tehnologia existenta.Daca am cunoaste toate secretele cred ca raspunsul este evident.
RăspundețiȘtergereIn niciun caz nu este in natura omului de a face rau. In natura omului este dorinta de a crea, dar pentru a crea trebuie cunostinte, de aici si dorinta de expansiune in domeniile cunoasterii...din dorinta omului de a crea, depinzand de personalitatea individuala, individul poate da nastere frumosului sau odiosului
RăspundețiȘtergereDe ce ar fi una si n-ar fi si cealalta in natura omului? E mai mult retorica. Natura omului e una din cele mai discutate subiecte din filosofie, si nu s-a ajuns pana acum la un consens. Personal v-as sugera sa nu fiti prea radicali cand ziceti ce e sau nu in natura omului, nici cei mai cunoscuti filosofi ai lumii nu au cazut de acord. Asta nu inseamna sa nu comentati, dimpotriva. Doar sa aduceti argumente cat mai rationale si care sa inglobeze toate scenariile. Pe langa asta, ideea de a face rau...care rau? Binele si raul din pacate sunt relative (alt subiect filosofic antic). Un bine facut de cineva va fi raul altcuiva, si atunci, din pacate, da, in natura omului ar fi si capacitatea omului de a face rau. Cat despre dorinta de a crea, exprimarea mi se pare iarasi un pic poetica. Nu ca ar fi un lucru rau. Doar ca din nou, ar trebui ca inglobeze toti oamenii. Esti convins ca omul e creativ prin definitie? Si ca actiunile lui deriva din acest spirit creativ? Mi-ar placea daca ai dezvolta ideea
RăspundețiȘtergereCred ca ar fi trebuit sa fi precizat, ideea imi apartine in totalitate, nu am citit-o sau analizat-o in alta parte, e doar o idee personala. Da, cred ca in natura omului este spiritul creativ. Explica de ce omul nu a stat pe loc, de ce nu s-a multumit cu ingrijit gradina lui dumnezeu cum ne spune biblia. Omul, la baza, este dominat de dorinta de a deveni creator. Bineinteles ca daca creezi fara sa stapanesti domeniul respectiv esti un mare ipocrit, de aici dorinta omului de cunostere, de descoperire. Acuma, luand-o mai concret, ai putea sa imi reprosezi ca nu toti oamenii au dorinta asta de a face ceva, de a descoperi, de a crea. Sigur, sunt si persoane care pur si simplu "don't give a shit", dar asta vine ca reactiune a dorintei initiale de a crea care probabil s-a soldat cu esec, sau si-au gasit fericirea in starea asta de "don't give a shit", fericirea fiind mai puternica ca dorinta, o astupa si o lasa in amortire.
RăspundețiȘtergereIn rest...marile teorii, proiecte, studii, refuz sa cred ca au la baza "amorul artei", ci dorinta de a stapani ceea ce ii este inconjurator omului pentru a putea deveni creator
Sunt de acord ca omul este un mare creator.Dar hai sa revenim la defectul omului de a fi si de cealalta parte a creatiei.Chiar crezi ca totul se axeaza pe creatie, iar acele lucruri rele de care vorbeam sunt doar un rezultat nefericit al acestui proces demn?Suntem asa de dezvoltati incat in fiinta omului sunt multe stari conflictuale.Nu cred ca este suficient sa dam vina pe erorile creatiei.Oare omorurile,talhariile din fiecare zi,atacurile teroriste,masacrarea evreilor si a sclavilor sunt toate incadrate la aceste erori?Zilele trecute vedeam pe un site de stiri un baiat care a prins o pasare si a omorat-o cu bata.Cred ca toti suntem facuti din mizerie si frumusete dar la unii prima parte este primordila.
RăspundețiȘtergere"Cand putem data aparitia omului pe pamant? In vremea confectionarii primelor arme, a primelor unelte" - Henri Bergson.
RăspundețiȘtergereNu era neaparat nevoie de acea precizare. Apreciez ca mi-ai urmat sfatul de a dezvolta ideea, unchiule. Dar asa cum ai spus tu, pentru a fi sincer in ceea ce faci, trebuie sa "stapanesti domeniul". Vreau sa spun sa nu te limitezi, cerceteaza in legatura cu temele ce-ti vin in minte. Pentru ca o sa constati ca au mai discutat si altii despre spiritul creativ. Bergson e unul, ca tot l-am mentionat, si te-as mai trimite la Lucian Blaga.
Sper totusi sa nu vezi comentariul meu decat ca unul constructiv. E demn de admiratie ca ai astfel de idei, dar cred ca e mai bine daca dezvolti domeniul de interes, daca citesti si alte opinii avizate (in lipsa de alt termen mai bun), ca sa poti beneficia de experienta precedentilor. Pentru cei ce au citit deja pe cei mentionati de mine, ideea ta ar avea efectul de a aminti de ce au zis ei, fara a adauga mare lucru. Din nou, nu o lua ca pe un repros, nu e, chiar tu ai zis ca nu ai citit in alta parte, deci un sincer bravo ca ai gandit totul singur. Eu am incercat sa te "provoc" la mai mult. In plus, parerea mea se apropie de a ta.
Legat de defectul omului de a face rau. Blaga vorbeste de incercari ale omului de "a-si revela siesi ceea ce este inca ascuns". Cate lucruri s-au invatat din aparente acte de distrugere. Baiatul cu bata s-ar putea sa fi fost curios. Razboaiele, atacurile teroriste, etc, pornesc din altfel de convingeri, dar cred ca trebuie altfel vazuta problema. Vreau sa zic ca si intr-un razboi, soldatii nu vor fi toti de acord cu ceea ce fac ei pe campul de lupta. Putem dezvolta daca doresti.
Am spus de la inceput ca in noi sunt doua extreme,viata fiecaruia fiind un rezultat al actiunii mai mari a uneia dintre ele.Daca nu suntem capabili sa recunoastem ca nu suntem perfecti si ca poate exista o dorinta de a nu face numai bine care poate pe unii le conduce in mod radical existenta nu vom putea niciodata sa evoluam.
RăspundețiȘtergere