Suflete

Agonic,ele aşteapta fierbinţi, albe şi spiralate, lîncezind intr-o voluptate tristă şi nesfîrşită. In acea seducţie a infinitului, expresia disperării işi găseşte povara intr-un vîrtej abisal.
Cînd exuberanţa, vidul si depresia devin comune corpurile se dilată precum lungi umbre grăitoare. Sufletul se unduieşte adumbrit si leneş ca niste pîlpîiri de noapte catifelîndu-se intr-o pîrghie a decadenţei. Iubirea se purifică şi obsedant, carnea tremură in extaz, cînd nu mai e o piedică, ci o negură de sclipiri lăuntrice. Curge de fluidităţi insesizabile, de fapt te afunzi in moleşeala,in fiori umezi şi calzi. Dincolo de entuziasmul necunoscutului, iţi atingi creierul cu mîna.
Indata ce-i piere farmecul, rămîne searbădă, ca o regina detronată. Fierbinte, năucită şi rumenă, gîngureşte ceva. "Adică are să-mi arate ea mie.", gandi el, in timp ce trupul zvîcnea in spasme, ca cel al unei feline intărîtate, capabile sa il subjuge. Rigid, tăcut si apăsat,el ii cunoaşte trupul intr-o fascinaţie lăuntrică, nebunească. Cu toata inverşunarea împotrivirii, ca o căprioara blîndă, înjunghiată pana la minunea imbrăţişării.

"Tomar ki mane acche? Yadi thake, tahale ki kshama karte paro?"

Alt paradox

De-a lungul timpului, în societatea umana, nu proştii au fost respinşi, ci geniile reformiste. Este inerţia intelectuală o caracteristică a umanităţii? Dacă da, poate fi considerată o virtute sau un defect?

Ne pierdem in orizonturi...ENAFALINAD

Ma doare cand aud tinerii ce si fac planuri de genul pentru Craciun: "Are o amica canapea in Koma.Abia astept!!".Chiar ma doare faptul ca valul asta "fierbinte" de occidentalizare afecteaza atat de mult tinerii romani. Unde sunt iernile cu zapada cu colindatori si uratori ce sa strabata satele in lung si n lat pentru 2 colaci tari ca piatra si 10 nuci seci din povestirile lui Creanga??Unde mama naibii e acel spirit copilaresc dar atat de necesar din voi bai oameni buni?Chiar preferati o Koma in loc sa stati la un vin fiert,infrigurati de gerul de pe drumul inapoi spre casa,in jurul bradului si sa asteptati curiosi sa vedeti ce apare sub brad cand mergei sa va realimentati cana?Chiar preferati o duduiala in loc de un Stefan Hrusca?Macar de Craciun,va rog,cautati in adancuri poate gasiti ceva din ceea ce a fost odata!

Paradox

Intr-o lume bazata pe cauze si consecinte traim fara sa stim de ce.

Stiu ca nu stiu nimic, si nici macar asta nu stiu

De la nastere si pana murim descoperim tot mai mult despre noi si cu aceasta descoperire ne adancim si mai mult in necunoastere, neexistand nici un moment in care sa-ti atribui o definitie definitorie si nici altul in care nedumeririle sau fascinatia unei reactii nemaintalnite sa se fi sfarsit. In acelasi mod, forta cunoasterii ne indeamna sa cercetam exteriorul si sa deschidem ochii. Si aflam ceva pana la urma? De cate ori nu simtim caldura si agitatia unei revelari "importante" ca mai apoi in spatele premiului sa se afle alte usi care nu se sfarsesc niciodata. Cu alte cuvinte nu stim nimic nici despre propria persoana nici despre lumea inconjuratoare. Si totusi, ce folos ar fi in toate aceste iluzii? Pentru ce ne zbatem, decadem si tot asa? Pornire animalica si nimic mai mult... Vointa, orgoliul - da!, dar si acestea slabesc la un moment dat. Visul este frumos si asa va ramane intotdeauna. A visa este acelasi lucru cu a crea o alta dimensiune si de aici vin ideile care ne calauzesc spre a afla. Daca de cele mai multe ori visul este motivul descoperirii si al creatiei ce s-ar intampla daca vom putea reprezenta o lume in care stim totul? Mai avem de aflat intrebarile. Daca stim intrebarile stim totul, dar intrebari vor fi si atunci cand credem ca stim totul deci concluzia e evidenta. Si totusi poate asa e mai bine: "Cea mai frumoasa si mai profunda traire omeneasca este misterul." (Albert Einstein)

"Ma îndoiesc, deci cuget. Cuget, asadar exist." (Descartes)

Speriati de moarte...

Este indreptatita pastrarea pedepsei cu moartea sau renuntarea la aceasta metoda ar deschide drumul spre o lume mai civilizata?

Lumea este o comedie pentru cei care gandesc si o tragedie pentru cei care simt

Horace Walpole

Aberatie

- Fiule, tu crezi in Dumnezeu?
- Da, doar ca nu-mi place sa-L numesc asa. Numele acesta e plin de pacate.

Cautare

Pierdut in vai abisale, tanjind dupa o lumina surda, sorbind lacrimile unor bolovani grei si apasatori….ratacind, urmarind un sunet vag, o voce sugrumata ce o pot auzi in umbra tuturor celor ce nu le vad….scotocind prin vagauni, privind spre fundul unei balti de mercur….intins pe cioburi cu privirea inspre grota, repetand obsesiv aceleasi cuvinte: nu inteleg

Teoria Bateriei de la Masina

Cei care m-au auzit vorbind de nenumarate ori dupa un anume volum de vin cred ca stiu povestioara asta:D.
Vad ca majoritatea discutiilor pleaca de la problema asta: de ce suntem? De unde suntem? Ce ne-a dat startul in existenta? Cum a inceput sa existe materia? Mai multe moduri de a o spune, dar cam aceeasi chestie. Am sa va prezint o comparatie zic eu interesanta.
Ce-ar fi sa ne imaginam continuumul spatiu-timp ca o masina care nu merge decat cu fata. Bun. Masina merge datorita motorului. Motorul merge pe un principiu simplu: o pereche de cilindri (am sa presupun mai departe ca ar fi 2 ca sa simplific descrierea). In fiecare cilindru se afla cate un piston. In cilindru se introduce gaz care este fortat sa explodeze impingand pistonul in jos. Cand unul coboara, in paralel, celalalt urca, comprimand gazul, explodeaza, coboara al 2lea, urca primul, comprima, explodeaza, coboara primul urca al 2lea si tot asa. Cele doua pistoane sunt legate intre ele printr-un mecanism care permite transformarea acestei miscari liniare ale pistoanelor in miscare circulara si e acelasi lucru care le face sa comunice intre ele (cand unul e sus, celalalt e jos). Ma rog, asta pentru cei care nu stiu cum functioneaza un motor, pentru cei care stiu, scuzati-mi explicatia primitiva. Asa. Daca ne-am imaginat masina care nu merge decat inainte ca fiind continuumul spatiu-timp, motorul care face aceasta masina sa se miste este existenta. Existenta functioneaza pe o corelatie, un mecanism care este viata. Dupa ce aceasta este pusa in miscare, un cilindru depinde de celalalt, intrand intr-un cerc vicios si muncind fiecare pentru celalalt. Treaba merge inainte odata ce a mers o data. Intrebarea “de ce existam?” se coreleaza aici cu “ce anume face sa aiba loc prima miscare?”. Ce anume face ca atunci cand pistoanele stau pe loc, ele sa inceapa sa se miste (stim ca din moment ce unul se misca il va determina pe celalalt care il va determina la randul lui pe primul si tot asa)? La masina e simplu: bateria. Prima miscare este generata electric de catre baterie. Singurul rol al acesteia: de a porni motorul. Entitatii acesteia asemanata ciudat aici cu bateria de la masina, diferitele religii ii dau diferite nume: Cronos, Odin, Zamolxis, Dumnezeu etc. In mare se refera la aceeasi treaba: entitatea inexplicabila stiintific la momentul actual care a dat startul unui mecanism atat de genial care este viata. Dar stiinta evolueaza dramatic. In momentul actual s-a ajuns sa se opereze cu numere care putem spune ca nu exista deoarece nu au niciun fel de asociere practica pentru a se studia diferite fenomene in spatii cu multiple dimensiuni. Credinta in momentul actual explica ceea ce nu poate stiinta, dar lasandu-i timpul necesar, parerea mea e ca sunt mistere care vor fi elucidate. Problema mai interesanta o constituie urmatoarea intrebare: “ar fi civilizatia pregatita sa manipuleze atata cunoastere?”. De aici se dezvolta o intreaga alta serie de teorii…ne va duce asta la autodistrugere lasand pe cei care ne vor urma sa gaseasca aceleasi raspunsuri care vor duce inevitabil la aceeasi autodistrugere? Sunt descoperite deja cai care duc la adevarul pur, dar sunt protejate pentru ca se constientizeaza pericolul de decimare a civilizatiei ale acestor cunostinte?
Asta-i dubioasa mea “Teorie a bateriei de la masina”