joi, 24 iunie 2010

Aberatie

- Fiule, tu crezi in Dumnezeu?
- Da, doar ca nu-mi place sa-L numesc asa. Numele acesta e plin de pacate.

7 comentarii:

  1. Am vazut o scena captivanta dintr-un film, avocatul adresandu-se martorului in urmatorul fel: In Biblie se zice ca Dumnezeu a creat Pamantul in 7 zile. Avand in vedere ca mult mai tarziu au aparut modalitati de masurare a timplului, iar stabilirea duratei unei zile fiind indelung dezbatuta, cum puteti dumneavoastra sti ca acea "zi" nu a avut de fapt 25 de ore, o saptamana sau 500 de mii de ani.
    Cam pe asta se bazeaza "cartea sfanta".

    RăspundețiȘtergere
  2. Papa Ioan Paul al II-lea a avut o divergenta cu savantul britanic Stephen Hawking, pe cand acesta tinea o conferinta la Vatican. Regretatul Papa i-a spus ca e in regula sa studieze Universul, dar nu are rost sa-i caute originea pentru ca aceasta este reprezentata de Dumnezeu. Hawking a trecut peste sfaturile Papei si a spus, in gluma: "Nici prin gand nu-mi trecea ca pot sfarsi in mainile Inchizitiei, precum Galileo".

    RăspundețiȘtergere
  3. Unul dintre lucrurile pe care le detest la persoanele imbatate de religie este repetarea la nesfarsit, in momentele incordate, atunci cand nu sunt in stare sa poarte o discutie logica sau cand este pus in pericol crezul lor, bineinteles cu argumente stabile, ceea ce ma irita este folosirea ideii ca adevarul si dreptatea este de partea lor numai pentru ca ei cred, iar adversarul nu. Aceasta scuza este cel mai josnic mod de gandire si nu e de mirare ca am ajuns in aceasta pozitie. Semnul de prostie este si mai periculoas daca ne gandim ca omul se obisnuieste cu aceasta conceptie, detinand adevarul absolut pentru ca "dumnezeu este de partea lor". Am intalnit aceasta maladie sau cum vreti sa o numiti nu de putine ori si la persoane de la care nu te astepti sa auzi astfel de ganduri. Pot trage concluzia ca aceasta adunatura erodeaza societatea, se distrug pe sine si isi ingroapa dumnezeul.

    RăspundețiȘtergere
  4. "Evanghelia dupa Isus Cristos" este cel mai polemic roman al lui Saramago, care porneste de la un eveniment abominabil din Evanghelii: uciderea pruncilor. Dupa cum se stie, avertizat de un inger despre planul lui Irod, Iosif fuge impreuna cu Maria si copilul Isus in Egipt. Oare ce am fi facut noi, simpli muritori, in locul lui Iosif? se intreaba Saramago. Ceea ce lui Iosif nu i-a trecut prin minte: ne-am fi anuntat vecinii despre masacrul care urma sa aiba loc... In jurul vinii si responsabilitatii unui om devenit sfant, care nu incearca nici cel mai mic regret, Saramago isi construieste unul dintre cele mai frumoase romane ale sale.

    RăspundețiȘtergere
  5. 47% din romani vor sa-si spuna parerea privind pedepsirea penala a celor care critica religia ortodoxa.

    RăspundețiȘtergere
  6. Care e diferenta dintre societatea distopica a lui Orwell si pozitia bisericii?! Nu simtim oare pe propria piele aceasi mare putere de subjugare a vietii cotidiene, condusa de aceasta entitate la care nu ai voie nici sa clipesti, ca si personajele imaginare din "1984".
    Sunt de parere ca cea mai periculoasa si totodata cea mai numeroasa armata nu a luptat pentru Napoleon sau a fost prezenta pe teatrele de lupta din timpul Europei naziste, ci este o realitate a vietii cotidine si ma refer la soldatii bisericii. Acesti bravi necunoscatori pleaca la lupta pentru a-si apara periculoasa ideologie care - sadita de mici copii - poate fi mai de temut decat "Fratele cel mare".

    RăspundețiȘtergere
  7. Pe Isus, fariseii l-au răstignit numai o dată, creştinii de nenumărate ori. (Lucian Blaga)

    RăspundețiȘtergere