Este un concept destul de relativ.Uneori mi-as dori sa existe o reteta exacta, cu dozajul necesar atingerii unei stari perfecte de fericire.Cum asta e un lucru imposibil de atins, apar momente de regres, cand omul se intreaba “de ce sunt nefericit?”. Insa aceasta intrebare ascunde in ea virusul distrugerii complete.Daca ne vom intreba asa ceva, imediat vom dori sa aflam ce ne face fericiti.Aproape intotdeauna gasim ceva ce ne face mai fericiti decat suntem in acel moment.Si daca acel ceva e diferit de ceea ce traim, fie ne vom schimba brusc, fie devenim si mai nefericiti, conformandu-ne cu nefericirea in care traim.
Fericirea pledeaza pentru distrugerea oricarei suferinte.De aceea suntem indemnati sa inchidem toate necazurile in spatele unei cortine intunecate.Dar daca nu am suferi nu am putea fi fericiti, pentru ca necunoscand durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria? Daca inhibam toate durerile sufletesti pentru a nu mai suferi, ce bine ne-am facut?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Imi place cum gandesti, ai zis in mare cam tot. Ce ar mai trebui sa zic eu? Cred ca fericirea e mereu in noi, acele momente pe care le traim zilnic si pe are deseori nu le bagam in seama. Cred a fi fericit nu inseamna a avea tot ce iti doresti ci a te bucura de tot ce ai.
RăspundețiȘtergereMie imi place nota in care ai terminat postul....cu treaba ca fara suferinta nu poate exista fericire, dar pentru cum ai inceput as putea sa-ti adresez 2 intrebari:
RăspundețiȘtergere1. chiar ti-ai dori sa existe o reteta pentru fericire? daca fericirea este un concept relativ inseamna ca difera de la persoana la persoana, implicit nu poate fi determinata o asa-zisa reteta, dar daca ar exista, crezi ca ar mai permite existenta fericirii? sa stim cum sa ajungem la fericire si totusi sa fim fericiti ajungand acolo? nu-i prea facil?
2. de ce imposibil de atins? mi se pare ca ceea ce ai scris da prea mult a truismul "adevarata fericire consta in cautarea acesteia". sunt de parere ca fericirea poate fi atinsa, bine, nu de toata lumea, dar cred intr-o stare psihica de multumire absoluta. de aici as putea continua spunand ca poate fi de moment, ceva mai des intalnit, o stare de euforie temporara, sau, ceva mai greu de atins, o stare de fericire absoluta venita din multumirea deplina a starii existentiale individuale. al 2-lea caz expus ar necesita ceva paradoxal avand in vedere conceptia expusa de tine despre fericire: ar trebui sa-ti dai seama cand esti fericit
Sunt constienta de faptul ca nu poate exista o reteta pentru fericire.Lucrurile ar fi mai facile daca pentru fiecare individ fericirea ar insemna acelasi lucru.Insa faptul ca fiecare e diferit in felul sau face aceasta reteta inposibila.Omul prin natura se defineste a fi nemultumit de statutul sau, de aceea nu se va conforma niciodata doar cu o anumita forma de fericire, ci el va fi mereu in cautarea altor perspective asupra acestui sentiment.Acest fapt ma determina sa afirm ca este aproape imposibila atingerea unei stari de fericire, si este de-a dreptul absurd sa crezi ca daca acum esti fericit cu ce ai, maine nu vei cauta altceva
RăspundețiȘtergere"Omul prin natura se defineste a fi nemultumit de statutul sau", dc zici asta? sunt oameni care sunt foarte multumiti de existenta proprie, putem numi aceasta multumire, fericire?
RăspundețiȘtergereCei care sunt perfect multumiti de conditia lor se pot numi oameni fericiti.Insa este foarte greu sa admiti tare si raspicat ca esti multumit de tine si de ceea ce reprezinti.Desigur multi sunt cei care afirma acest lucru.Dar eu consider ca omul doreste mereu sa-si depaseasca conditia chiar daca asta inseamna a se indrepta spre necunoscut.Caci omeneste este sa iti doreste sa cunosti cat mai mult si in cat mai multe moduri
RăspundețiȘtergerepai gandeste-te asa.... un individ care doreste cat mai mult, iar aceasta dorinta perpetua de mai mult il defineste ca si existenta, existenta cu care el este pe deplin satisfacut. este multumit cu a vrea mereu mai mult si este fericit atata timp cat incearca sa evolueze
RăspundețiȘtergereda... aceeasi opinie o impartasesc si eu, pentru a sti cu adevarat ce reprezinta o stare sau o traire trebuie sa stim si opusul acesteia. Asa ne formam si ne cladim si da viata este o lupta insa ca si in natura doar cei puternici ajung la destinatie.
RăspundețiȘtergerefericirea e un concept, nu un avocat al diavolului, deci nu pledeaza pentru nimic :) just saying
RăspundețiȘtergereAm citit ce ai scris pe blog. O parte dintre teme le abordez si eu pe "pseudo-filosofie.blogspot.com". Daca ai timp arunca o privire si spune-mi ce crezi.
RăspundețiȘtergereMult noroc.