Spune inca odata acel cuvant odios care ma cutremura, fiind respins cu toata indarjirea de creierul meu care credea odata in puterea sa de nestavilit!
Acel cuvant care ne inconjoara precum un lant menit sa intemneze orice raza de speranta mai luminata decat normele existente, probate si verificate. Nu am nevoie de conventional. Ii urasc pe cei care mi-au patat credinta - dobandita cu multe sacrificii, o lupta acerba in care mi-au fost testate reactiile la loviturile nemiloase si nemeritate - si mi-au implantat un virus stapan pe sine care a fost suprimat, dar care este mai mult decat fericit sa faca un serviciu umanitatii ( cine se mai gandeste la succesul comun?!). Se hraneste din esec si ataca capacitatea de autoevaluare slabind-o considerabil. Loveste cand esti mai putin pregatit pentru a detine controlul absolut sau cand ii este pusa in pericol existenta - nu suporta o privire vizionara - si atunci strange lantul din toata puterea , inghitindu-te in cutia in care speranta este o gluma proasta.
Nu sunt miop si nu prezint vreo alta boala care sa va permita sa-mi omorati tot ce ar putea deveni extraordinar. Vreti, normal, sa ma protejati cu o lentila otravita care transforma orizontul intr-un continuu de evenimente usoare, cu o minima angajare, protejate intr-un invelis plastic fara substanta. "Speranta", un viitor mai bun, se afla si ele sub aceasta cortina intunecata care mai scapa din cand in cand si ceva neprevazut si de neinteles. Dar restul pot sta fara sa fie deranjate intr-o amorteala relaxanta, imbietoare. Poate am caracterizat prea frumos gandurile acestea moarte care cuprind totul intr-o ceata care nu permite o privire cat de tematoare spre viitor, ci se afunda in trecut - din care oricum nu se contureaza niciun lucru folosit ca un motor pentru depasirea conditiei actuale si stabilire menirii adevarate si implinirea puterii pe care o detinem.
In alte conditii poate ar fi fost altfel, dar suntem pana la genunchi in smoala. Asa merg lucrurile! Doamne, cat il urasc...
Nu, desigur ca nu functioneaza nimic corect in aceasta lume, dar sa nu indraznesti sa-mi pui bariere! Nu-mi ingropa capacitatea mea sub picioarele grele ale nereusitelor tale! Numai eu am dreptul sa ma impusc si numai eu sa ma salvez din prinsoare. Atunci se pare ca nu au nicio importanta bazaconiile astea pentru altcineva. M-am chinuit degeaba si nu reusesc sa misc nici macar o pietricica, dar vorbim dupa ce pun in miscare universul.
"Imposibil", un cuvant sublim!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Pentru mine singura semnificatie a cuvantului "imposibil" este aceea de a fi o motivatie pentru a impinge mai departe barierele si de a ma impulsiona sa ating scopul propus.Ce anume exprima?Il puteti transforma sau nu intr-un avantaj?
RăspundețiȘtergerenu il pot folosi cu vreun scop pentru ca insusi semnificatia lui exprima ceva la care nu poti ajunge,irealizabil.deci cum as putea transforma ceva nepalpabil intr-un avantaj?
RăspundețiȘtergereVad multe feluri in care l-ai putea transforma intr-un avantaj(numai tu poti sa descoperi calea!).Nici sentimentele nu sunt palpabile,dar fac parte din fiinta ta exact ca si semnificatia pe care i-ai atribuit-o cuvantului "imposibil". Dar ,macar, daca nu faci astfel, sa treci pe langa el,sa nu-l lasi sa te constranga cu forta lui imprevizibila.Chiar daca nu ar avea niciun sens tot e bine sa incerci.Nu se stie niciodata...
RăspundețiȘtergerevad imposibilul ca ceva care exista dar care nul poti percepe....ce vreau sa spun ca odata ce te gandesti la un lucru el devine posibil.ceva de genul....oricum frumos post
RăspundețiȘtergeree doar un cuvant fratilor...unele lucruri se pot face altele nu...asta e viata.dupa cum spueti voi daca eu as vrea as putea sa distrug universul
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereRazvan spunea...
RăspundețiȘtergereDoamne fereste!
Nici sentimentele nu sunt palpabile,dar fac parte din fiinta ta exact ca si semnificatia pe care i-ai atribuit-o cuvantului "imposibil".
Razvane,vorbesti de niste chestii de care n-ai habar...ce zici sa intelegi teorema lui pitagora si apoi so demonstrezi?esti de acord?
Ma straduiesc de cateva minute sa gasesc niste defecte in afirmatia :Nici sentimentele nu sunt palpabile,dar fac parte din fiinta ta exact ca si semnificatia pe care i-ai atribuit-o cuvantului "imposibil".Declar sincer ca nu am gasit unul cat de mic;intreaga chestiune mi se pare limpede si nu conduce spre o interpretare gresita(iti atrag atentia ca nici macar nu ai avut bunul simt sa-mi spui ce anume ai considerat a fi asa de absurd).Nu ma cobor la nivelul tau ca sa fac aprecieri(poate fondate,rezultate din afirmatiile tale) la adresa ta in necunostinta de cauza,asa cum bine stii ca m-ai obisnuit.Oricum,am fost nedumerit daca sa-ti raspund sau nu.Stiu ca nu are niciun rost spre a te conduce sa iei niste masuri logice pentru corectarea atitudinii tale.O sa faci in continuare la fel.Problema a fost sa nu se creada ca nu am sa-ti dau un raspuns.
RăspundețiȘtergerehabar nai:-j
RăspundețiȘtergeream obosit...
RăspundețiȘtergere:))))))))))
RăspundețiȘtergereesti penibil
RăspundețiȘtergereofff....ăştia, vă spun eu, sunt hormonii adolescenţei care vă fac să vă afirmaţi şi să vă recunoască lumea că sunteţi oarecum diferiţi şi pur şi simplu strigaţi din toată fiinţa voastră să nu fiţi confundaţi cu vreun alt individ(nu mă refer la nume ci la întreaga personalitate care tânjeşte să fie distinctă) sau când vine vorba de o jignire din partea cuiva simţi că nu-i poţi rezista dak nu-i arunci vreo câteva vorbe şi tu la fel...ca un fel de barieră pentru frica şi ruşinea şi mânia care s-a instalat în tine din momentul în care ţi-a zis ceva cu care fiinţa nu se poate acomoda.Eu cred că aceste replici, pentru că nu sunt neapărat jigniri, te vor face mai încolo un indiferent.Deci, să încercăm să ne obişnuim cu toată suita de remarci.
RăspundețiȘtergereNu mai revine nimeni la topic?
RăspundețiȘtergereNu spune niciodata "nu se poate", ci incepe cu "sa vedem".
RăspundețiȘtergere