Vibratii perene ce imi zdruncina fiintarea; imi dezleaga inaltarea ori imi adancesc abisul, dependent sunt de ale voastre sufluri. Sursa de extaz ori catalizator al disperarii, ma leg de ale voastre unde si reusesc a zari in spatele pleoapelor. Armonioase oscilatii ale unor coloane de vazduh nesesizate de ratiune pun in miscare mecanisme lasate sa rugineasca in spatele usilor grele ale pragmatismului. Calator inaripat inchis intr-un sac de piele, iti intalnesc privirea. Cusca e deja prea stransa pentru a te mai zbate. Ai cazut intr-un somn adanc al asteptarii.....De ce trece timpul asa repede? Timpul trece repede atunci cand dormi si nu visezi, nu-i asa?
Cantecul iti ridica privirea pentru a mi-o intalni, pentru a-mi aduce aminte ca zaci acolo. Desi sufocat de spatiul in care esti captiv, imi zambesti si inteleg ca doar te odihnesti. Dornic de revedere, cantecul e o cheie.
vineri, 28 decembrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)