miercuri, 26 ianuarie 2011

Suflete

Agonic,ele aşteapta fierbinţi, albe şi spiralate, lîncezind intr-o voluptate tristă şi nesfîrşită. In acea seducţie a infinitului, expresia disperării işi găseşte povara intr-un vîrtej abisal.
Cînd exuberanţa, vidul si depresia devin comune corpurile se dilată precum lungi umbre grăitoare. Sufletul se unduieşte adumbrit si leneş ca niste pîlpîiri de noapte catifelîndu-se intr-o pîrghie a decadenţei. Iubirea se purifică şi obsedant, carnea tremură in extaz, cînd nu mai e o piedică, ci o negură de sclipiri lăuntrice. Curge de fluidităţi insesizabile, de fapt te afunzi in moleşeala,in fiori umezi şi calzi. Dincolo de entuziasmul necunoscutului, iţi atingi creierul cu mîna.
Indata ce-i piere farmecul, rămîne searbădă, ca o regina detronată. Fierbinte, năucită şi rumenă, gîngureşte ceva. "Adică are să-mi arate ea mie.", gandi el, in timp ce trupul zvîcnea in spasme, ca cel al unei feline intărîtate, capabile sa il subjuge. Rigid, tăcut si apăsat,el ii cunoaşte trupul intr-o fascinaţie lăuntrică, nebunească. Cu toata inverşunarea împotrivirii, ca o căprioara blîndă, înjunghiată pana la minunea imbrăţişării.

"Tomar ki mane acche? Yadi thake, tahale ki kshama karte paro?"